Nomenclatorul de vise #

Eram pe undeva prin cotroceni, pe langa casa alor mei, aproape de petrom. Si acolo ii ajutam pe unii sa insire niste garduri si sa puna bannere pe ele pentru un meci de fotbal, in plina strada, pe cheiul dambovitei, noaptea. Batea vantul si umfla bannerele de carpa. Era localizat perfect: pe chei, pe sensul cu gradina botanica, fix in dreptul blocului turn de langa petrom. S-a dat drumul la miutza, da eu nu jucam, si cumva eram prieten cu toti jucatorii, care de fapt, ma chemasera la un bairam, al unuia dintre ei, a carui zi de nastere era.
Imediat langa blocul turn erau niste mese de gradina, din lemn, cu banci. M-am dus la masa si acolo au venit Irina Radulescu (o fata foarte frumoasa, pe care am cunoscut-o, fata lui Dem) si cu prietena ei, numele imi scapa, desi ii ziceam Raluca, care de fapt nu arata ca prietena ei, ci era cumva o alta varianta tot a Irinei, parca si mai misto. Ochi albastri si toate alea, imbracata intr-un gen de plapuma foarte alba, o pilota ceva, care cadea dezvelind un san, care se vedea pe jumate, luminat foarte misto de felinarele de pe stalpi (v-am zis ca era noapte).
SI vorbeam cu fetele astea doua, care de fapt erau una si aceeasi, dar altfel, si am lamurit ca ne-am mai vazut fix in locul asta si acum un an si acum 2 ani, TOT la o zi de nastere, ce sa vezi?!! Si pe urma m-au intrebat de unde am eu o masca de piele ca a aluia din Tacerea Mieilor. Nu mai stiu ce am raspuns.
Apoi vine la masa unul foarte linistit si flegmatic asa, cu coditza si par caruntzel, totusi nu batran, vreo 36-38 asa, care statea cu o sticla de apa minerala in fata, o sticla de sticla, de 1 L. Cred ca borsec, da era fara eticheta. Si eu il intreb – ba, de ce ai luat apa minerala la sticla de sticla? Si el zice – nu eu ma, prietenul meu, care e plecat dar se intoarce. SI imi face semn cu ochii si cu capul sa ma uit in sus. Ma uit, si pe un stalp de iluminat era si un banner cu o reclama la apa minerala la sticla de sticla.

Read Full Post »