Nomenclatoru de vise #

Episodic:
Zona este Cheiul Dambovitei, Termocentrale Grozavesti zona veche, cu halele de la strada, si totodata si zona serelor din Gradina Botanica. Cumva acolo se pregateste daramarea lor (serele si halele sunt una langa alta cumva, desi in realitate le despart cativa Km in linie dreapta). Daramarea se face prin implozie, eu explic asta cuiva. IN dreptul lor, pentru a proteja niste blocuri care sunt foarte aproape, s-au ridicat 2 ziduri de caramida, cam fragile, sprjinite cu niste mormane de ipsos alb intarit. Eu explic cuiva ca in locul lor se va construi o anexa, un gen de expozitie, cu serpi, paienjeni, insecte etc. Cautam totodata un loc inalt deunde sa pot vedea implozia care va darama cladirile, si ma gandesc automat la un turn de apa sau cos de termocentrala.
Cadru se schimba si maica-mea imi explica ca alaturi sunt cele mai vechi blocuri comuniste din Rusia. Intorc capul si vad niste blocuri crem, murdare, destul de inalte, dar din care nu a mai ramas decat coaja, fatadele, fara geamuri si ferestre. Sunt asa de inalte si unul langa altul, organizate ca intr-un zid, incat, prin feresterle lipsa ale unui bloc vad trecand cumva de la stanga inspre dreapta, prin interior, un elicopter rosu.
Cadru se schimba si sunt la podul Cotroceni, peste Dambovita, capatul dinspre ANEFS. Ma uit cum un cor de soldati rusi canta muzica patriotico-revolutionara, destul de dezlanat, trecatorilor curiosi de pe strada sau de la o gura de metrou (care nu exista acolo, in realitate). Termina de cantat aiurea si arunca toti cu sepcile in aer.
Cadrul se schimba si sunt in camera mea, in apartamentul alor mei, unde dorm pe canapea. Din dulapul de la capul patului aud un zgomot mic, un fashait discret. Deschid usile de furnir doar putin si ma uit inauntru, gandindu-ma panicat sa nu care cumva sa fie vreun gandac, vreo radashca incercand sa-si faca cuib. Acolo vad un sertar plin cu haine impaturite, vechi, siun maner de punga de plastic alba. Realizez ca peste punga atarna o curea, si prin atingerea cataramei de punga se produce acel fashait, deci caut sa ma linistesc. Cand in sfarsit credeam ca am descoperit explicatia, observ la marginea sertarului cu haine, o insecta ciudata care incearca sa-si faca loc printre ele, afundandu-se mai tare. Insecta are corp segmentat ca de furnica, dar mult mai mare, picioare lungi si subtiri, e forate neagra, chitinoasa, fiecare segment e negru si luceste intens.(Vezi desen 1). Ciudat este ca insecta are doi ochi mari, frumosi si blanzi si umezi, ochii lui K.

Cumva inteleg ca ea statea acolo cautand mancare, sau sa-si faca cuib, sau sa-si protejeze puii. Deschid usile larg si stiu ca trebuie sa omor insecta, ca o furnica mare. Iau un spray de gandaci si stropesc in sertar. Insecta iese si cade ametita pe parchet. Eu o urmaresc si o tot stropesc cu spray. E ametita, se clatina, zaboveste confuza, insa nu moare, merge in continuare. Iau alt spray (pana acum am dat cu unul ce pulveriza lichid, intr-un tub maro) acum iau unul albastru, care pulveriza o spuma alba. Dau de aproape, direct pe insecta, care sta sub spuma insa se misca in continuare, sau merge asa, cu spuma otravitoare pe ea, insa tot nu moare. Foarte dubios, cu mine in camera mai sunt 2 persoane, doua femei. Una e K, cealalta nu imi dau seama exact cine e, dar imi zice sa nu omor insecta, sa o las in pace. O las, las sparyul din mana. Moment in care K ia un ziar si loveste insecta peste cap. Eu ii zic “ce faci, nu auzi ca nu trebuie sa o omoram? X a zis ca trebuie sa o lasam in pace si tu ii dai una cu ziarul?!” Insecta e mototolita, ravasita, pleaca mai incolo, inspre geam, spre fereastra, pe parchet, uitandu-se din cand in cand inapo, cu ochii mari, tristi, frumosi si umezi, inspirand mila si afectiune. Eu o chem pe nume… (nu mi-l pot aminti). Insecta se uita ca peste umar, si neincrezatoare, totusi vine inapoi (desi am tot sprayat-o si lovit-o cu ziarul). Eu + inca cele doua femei stam turceste pe covorul albastru, pe parchet. Insecta se uita la noi, de jos in sus, cu ochii aia. Nu poate sa vorbeasca sau nu intelege, asa ca eu ii explic prin semne ceva de genul “femeile astea doua – arat inspre ele, stanga personaj indefinit, dreapta K – le iubesc pe amandoua, imi sunt dragi – duc mana la inima – ce sa fac? – ridic din umeri, agit mainile contrariat “ Intreb asta catre insecta, care imi raspunde cumva, telepatic, nu in cuvinte, uitandu-se cu ochii aia la noi – “Atunci da-le sufletul/inima amandorura, imparte-l” moment in care de sub capul cu ochii mari ii apar doua maini inmanusate, mici, ca de mickey mouse (vezi desen 2), cu care arata, cu fiecare inspre cate una din cele doua femei care erau cu mine in camera. Una era K, si cealalta, cea indefinita, fara chip, care se dovedeste intr-un final, am impresia, a fi tot K.
FIN.